duminică, 28 iunie 2009

Sindromul "Lloyd"


Voi descrie ceva care imi provoaca...sau mai bine zis imi provoca,un comfort psihic deosebit.
Imi amintesc acum un an,cand am venit din oras dupa ce m-am plimbat cu bunicul meu,aveam chef sa vizionez un film deosebit...am ales "The Shining" si as putea spune ca filmul acesta imi creeaza un comfort atat psihic cat si fizic sa zic asa.M-am asezat la calculator am pus dvd-ul si l-am lasat sa ruleze.Am ajuns in momentul in care Jack Nicholson intra in barul hotelului si se trezeste fata in fata cu un barman pe nume Lloyd...un personaj care desi poate a fost putin subestimat sa zic asa...as sublinia in primul rand tinuta sa rosie,gulerul sau aduce aminte cunoscatorilor de felul in care diavolul este parodiat in cultura americano-engleza: un tip inalt,bine facut,de varsta mijlocie,cu un zambet misterios pe fata si mai ales dotat cu un accent superb si politicos pe deasupra.Dialogul dintre cei doi este un calmant,un "painkiller" pentru desertul de singuratate din hotel.Dialogul doreste sa linisteasca spectatorul,aducand un mic comfort,o asigurare ca totul e bine si personajul acela a ramas de dragul muncii sale intr-o debara pentru a-si continua munca dupa plecarea tuturor desi este doar un fragment al nebuniei.Barmanul,il inveseleste pe domnul Torrance (Nicholson) desi nu spune mare lucru,insa accentul si privirea sa spun mai multe decat dialogul.
Comfortul meu (daca mai este careva acolo care este de acord sa ridice mana) sta in acest dialog si mai ales in personaj.Siguranta falsa din tonul ambilor schimba atmosfera tensionata...pana si domnul Torrance se destinde si isi varsa amarul in fata barmanului.Am analizat scena de multe ori si am avut acelasi sentiment.Un om care este dezgustat de familia sa bea un pahar de "bourbon on the rocks" fiind servit de un barman care are insusiri ce il arunca in randul personajelor de coloratura demonica.Chiar si pentru domnul Torrance el reprezinta un umar de plans.In infernul singuratati unde sotia si copilul sau se zbateau sa-si pastreze sanatatea mentala,domnul Torrance nu are griji! Bea,isi varsa amarul,iar spectatorul rasufla usurat ca nu a pus mana pe topor inca...unii asta asteapta dar asta e alta poveste.Stiu ca acest film a fost povestit,repovestit,analizat,parodiat,etc dar Lloyd este personajul meu preferat din tot filmul :)) calmul sau misterios ma face sa zic in gand "wow uite alta persoana!".Vorba lui Jack..."I like you Lloyd!"

4 comentarii:

  1. daca ar fi sa joc intr-un film mi-as dori sa fiu ca Lloyd...un individ care pica de nicaieri in mijlocul actiunii si sa am un accent tare

    RăspundețiȘtergere
  2. lol

    Totusi individul ala care pica de nicaieri ar trebui sa joace macar un rol care sa produca o schimbare in mersul lucrurilor,nu poti sa pici pe neasteptate si sa nu produci o oarecare vanzoleala.Intotdeauna trebui sa lasi ceva in urma si sa provoci agitatie.De ce sa fi un personaj secundar care apare si dispare fara sa-l observe nimeni?

    RăspundețiȘtergere
  3. pai are un rol...influenteaza psihic personajul principal,iar in al doilea dialog il arunca pe Jack intr-o stare perplexa (probabil din cauza bauturii de asemenea)...el e responsabil cu "relaxarea" lui Jack,singurul sau suport pana la un punct

    RăspundețiȘtergere