luni, 29 iunie 2009

Omul-zar din mine


Hazardul si haosul sunt distractive rau! Nu mi-am imaginat ca sa risti atat de mult poate fi atat de distractiv si revelator.Am pus optiunile acestea pe hartie si am aruncat zarul...
Fata 1: Sa scot capul pe geam si sa urlu "Satana va sodomizeaza nevestele" cat ma tin bojocii
Fata 2: Sa stau sa citesc toata seara
Fata 3: Sa o violez pe gagica mea
Fata 4: Sa merg acasa la gagica mea sa-i dau o floare si sa flirtez cu Vali (se stie el cine e)
Fata 5: Sa merg la Teti in camera si sa-i zic ca stiu ce are in dulap jos (it's a secret nobody has to know...)
Fata 6: Sa scriu un mail celor de la Europe Direct sa le spun ca sunt niste sataniste de doua parale si ca pana si lui nea Luci i-ar fi rusine sa violeze pe cele care se afla in conducere acolo si ca restu sunt niste pampalai obsedati de diplome
Destule chestii nu ? hmmm din pacate a iesi fata 2 :( data viitoare ma gandesc la unele mai indraznete...

duminică, 28 iunie 2009

Sindromul "Lloyd"


Voi descrie ceva care imi provoaca...sau mai bine zis imi provoca,un comfort psihic deosebit.
Imi amintesc acum un an,cand am venit din oras dupa ce m-am plimbat cu bunicul meu,aveam chef sa vizionez un film deosebit...am ales "The Shining" si as putea spune ca filmul acesta imi creeaza un comfort atat psihic cat si fizic sa zic asa.M-am asezat la calculator am pus dvd-ul si l-am lasat sa ruleze.Am ajuns in momentul in care Jack Nicholson intra in barul hotelului si se trezeste fata in fata cu un barman pe nume Lloyd...un personaj care desi poate a fost putin subestimat sa zic asa...as sublinia in primul rand tinuta sa rosie,gulerul sau aduce aminte cunoscatorilor de felul in care diavolul este parodiat in cultura americano-engleza: un tip inalt,bine facut,de varsta mijlocie,cu un zambet misterios pe fata si mai ales dotat cu un accent superb si politicos pe deasupra.Dialogul dintre cei doi este un calmant,un "painkiller" pentru desertul de singuratate din hotel.Dialogul doreste sa linisteasca spectatorul,aducand un mic comfort,o asigurare ca totul e bine si personajul acela a ramas de dragul muncii sale intr-o debara pentru a-si continua munca dupa plecarea tuturor desi este doar un fragment al nebuniei.Barmanul,il inveseleste pe domnul Torrance (Nicholson) desi nu spune mare lucru,insa accentul si privirea sa spun mai multe decat dialogul.
Comfortul meu (daca mai este careva acolo care este de acord sa ridice mana) sta in acest dialog si mai ales in personaj.Siguranta falsa din tonul ambilor schimba atmosfera tensionata...pana si domnul Torrance se destinde si isi varsa amarul in fata barmanului.Am analizat scena de multe ori si am avut acelasi sentiment.Un om care este dezgustat de familia sa bea un pahar de "bourbon on the rocks" fiind servit de un barman care are insusiri ce il arunca in randul personajelor de coloratura demonica.Chiar si pentru domnul Torrance el reprezinta un umar de plans.In infernul singuratati unde sotia si copilul sau se zbateau sa-si pastreze sanatatea mentala,domnul Torrance nu are griji! Bea,isi varsa amarul,iar spectatorul rasufla usurat ca nu a pus mana pe topor inca...unii asta asteapta dar asta e alta poveste.Stiu ca acest film a fost povestit,repovestit,analizat,parodiat,etc dar Lloyd este personajul meu preferat din tot filmul :)) calmul sau misterios ma face sa zic in gand "wow uite alta persoana!".Vorba lui Jack..."I like you Lloyd!"

sâmbătă, 27 iunie 2009

Cand pietrele se revolta


Acum ceva timp am zis ca mi-as dori sa ma uit peste ce are de oferit Facultatea de Geologie si Geofizica...nu prea m-am uitat din motive care le-am uitat.Insa cartea "Strigatul Pietrelor" de Hikaru Okuizumi a trezit in mine un interes pentru...pietre.Tipul din carte,Manase, are o pasiune mistuitoare pentru diferitele tipuri de roci care le aduna indiferent de imprejurari.Chiar si in timpul razboiului in timp ce se alatura unui grup de soldati japonezi imperiali,nu isi pierde pofta pentru rocile stralucitoare si misterioase.
Romanul se bazeaza pe sintagma "Pana si cea mai mica pietricica reprezinta o marturie despre istoria Universului".Fiul lui Manase prinde aceasta indeletnicire mai rapid decat tatal sau si chiar il depaseste prin entuziasm si vointa.
Insa amintirea grotei unde a petrecut o noapte in timpul razboiului alaturi de camarazii sai semi-morti il bantuie precum o crima."Grota aceea reprezinta iadul pe pamant pentru mine" a zis la un moment dat dupa multi ani in care amintirea grotei a devenit doar un cosmar.Din contra,grota reprezinta o gaura in timp,un loc unde personajul principal se metamorfozeaza intr-un vierme si desluseste umbrele trecutului.Pentru personaj,strigatul pietrelor reprezinta propriile temeri,peisajul intesat de cadavre despuiate si roase de muste.Reprezinta un cuget tinut langa suflet.

joi, 25 iunie 2009

Scartait

Aaa ador ploaia! Ador cum tunetele zdruncina linistea si fulgerele se reflecta in orice...ce pot fi mai frumosi decat norii negri inghitind speranta pamantului ? Oamenii multicolori dispar inghititi de intuneric,culorile din obraji le pier,totul piere.O amorteala imi cuprinde mainile in timp ce scriu.Urmeaza gatul...si coboara.Pieptul pulseaza o ultima oara si cu zvacniri violente isi pierde suflul.Tunetul acopera oftatul,fulgerul intra prin mine desi e la kilometri distanta.Imi place sa cred ca locul acesta nu e facut din otrava,ca fata nu e din foc iar stropii de afara sunt formati din apa...cel putin deocamdata.
Inghit in sec si ma privesc ca un spectator...moment de liniste suprema.Interiorul scartaie

Avenge


Afara a venit furtuna din nou si tunetele imi bat in cap ca inima cand sunt panicat.
Ma gandeam si reflectam o buna bucata de timp...oare razbunarea este un motiv de a trai ? E o intrebare care ma macina de mult timp.Merita sa te razbuni ? Sa ucizi ? Sa simti gustul sangelui ?...atatea citate m-au facut sa ma intreb daca nu cumva e o pierdere de timp insa...am putut spune ca m-am razbunat si da poate am fost prost dar a meritat din plin.Am simtit ura curgand prin vene in timp ce ochii mi se aprindeau si sangele imi clocotea.
Vad un fulger pe ferastra cum taie pur si simplu vazduhul...si totusi cum ar putea careva sa-si traiasca viata in razbunare ? De unde resurse ? Mancare,odihna,nevoi fizice...si multe altele.As putea spune ca am admirat intotdeauna oamenii care au ca scop razbunarea,care isi traiesc viata doar sa ucida pe o anumita persoana care le-a facut rau.Prea multe pentru a fi enumerate...oamenii au pierdut insa rostul cuvintelor si ideilor.Toti au luat-o pe drumul banalitatii speriindu-se de calea insangerata.Si apare intrebarea ca ma bazaie si ma nelinisteste...oare pot sa ucid ? Oare pot sa rasucesc cutitul in cineva fara a simti compasiune ? Nu stiu...psihicul meu e destul de slab tocmai de aceea incerc sa-l intaresc creand scenarii,vise,ganduri cat mai oribile...pentru a intari toleranta in ceea ce priveste violenta si razbunarea.E un stil de viata murdar si nu cred ca ar mai putea fi cineva care sa-l accepte asa usor.E o cruce inchipuita in asa fel incat sa ataci tot ce te atinge.
Tin minte ca cineva a zis "daca vrei sa ma ucizi,uraste-ma,dispretuieste-ma,traieste viata la cel mai de jos nivel si ocoleste tot ce tine de ea"...banuiesc ca asta mi-a stat in gand ca un ghimpe si prinde ocazia sa iasa la suprafata.
Da,as putea trai asa,sa dispretuiesc sa urasc...am facut-o pana acum de ce nu as continua ? Recunosc insa,m-am lasat prea moale,am fost prea moale cu cei din jur doar din mila si din speranta ca se vor schimba.Nu stiu...asta e singura replica ce imi traverseaza mintea...nu stiu.Ma indrept spre un drum care se sfarseste undeva jos,in intunericul de nepatruns,intr-un loc care imi face sangele sa inghete.Nu vreau...nu doresc aceasta cale dar se pare ca de ales am prea putine.Mi-e frig,atat de frig incat pana si aerul din camera ingheata odata cu mine.
Am un deja-vu...acelasi sentiment acum mult timp in urma...inca aud pasii spargand linistea din parc in miez de noapte in timp ce respiratia sacadata crestea in ritm.Si ninsoarea,gheata,arsurile ce le simteam in maini...nu vreau acolo nici sa fiu taiat.Se pare ca trebuie sa ma alterez pentru a trai,trebuie sa inghit miezul si sa-l ingrop sub tone de sentimente si auto-compatimire.Urasc partea asta...vorba aceea

marți, 23 iunie 2009

Landmines have taken my...

Iata o zi frumoasa.Frumoasa nu ? Haideti puradei pe camp sa adunati flori si buruieni si sa va bucurati ca nu v-a luat D-zeu viata.
Am fost azi la dentist iar in imaginile care urmeaza puteti observa adunarea de hemoglobina ca rockerii la un concert Marduk...



Aici e gura mea minunata cu un tampon ca la fecioarele de 13 ani care primesc "binecuvantarea" sangelui



Aici este tamponul insusi...minunat nu ? Cu bale si sange si de toate...deliciu pentru adolescentii care au ramas hipnotizati de mega-succeso-porcaria Amurg si care inca cred ca boala Porpheria este cool.
Iar pentru cei necunoscatori asta patesti dupa o extractie...

luni, 22 iunie 2009

Pot sa sar din copac!


Bravo mie...ce porcarie de inceput...in fine in acest moment simt ceva arzand in mine.Nu,nu e vorba de ceva pervers,e o energie,un fel de supradoza de adrenalina care imi pulseaza in vene.Parca mainile imi ard si am impresia ca pot face orice.Ciudat...n-am mai simtit asta de mult timp,de cativa ani cand pe alergam ca dobitocul prin parc la 12 noaptea pe viscol in timp ce Bubu dormita in foisorul amplasat strategic in fundul parcului.Atunci tin minte ca eram intr-o perioada in care totul parea hopeless si doream sa intru intr-un echilibru,sa semnez un tratat de pace cu mine insumi.Am reusit...insa pentru putin timp.Am renuntat la alergat si exercitii fizice la miezul noptii.De ce ? Sincer,nu stiu.
Si din nou mi se pare ciudat ca desi uneori cad ca un bolovan si nimic nu ma poate ridica,puterea aceea nu e prezenta.Daca as avea o rezerva cat se poate de mica din aceasta energie pentru "zilele negre" cu siguranta m-as pune pe picioare.Insa nu...nu va tine mult asta o stiu.Pana dimineata va disparea orice urma.
E trist...corpul face sacrificii singur,ucide si sinucide orice doreste din mine fara a avea control.Am incercat de multe ori sa urlu in mine in speranta ca vreun organ ma va auzi si va inceta insa nu merge asa de usor...nu e ca in carti sau filme.
Si iata cum imi reamintesc de "Ave Maria" o melodie ultra-super cunoscuta care pentru crestini e un imn.Eu nu am auzit prea des aceasta melodie.Si atunci la tv oricum...insa efectul melodiei lui Schubert este uluitor.Ma smulge din mine si imi sopteste ceea ce doresc sa aud...si simt cum pot! Cum pot sa traiesc,sa sper,sa orice...
Poate intr-o zi voi avea vointa si puterea necesara sa devin ceea ce doresc,sa fiu un om care are atata putere incat sa inspire si celor din jur.Sunt momente cand simt nevoia sa comand sa fac ordine si reusesc.Cand sunt certuri intre cei dragi le aplanez cu o hotarare si Ii impac.As vrea sa fiu asa mereu,sa am puterea aceasta,as vrea am motive sa fiu mereu asa,sa nu ramana doar un vis...dar cine stie...

duminică, 21 iunie 2009

Sinceritate


Cred ca a venit momentul sa recunosc ce doresc de la mine,nu din partea altora sau de la viitor,ce mi-as dori,cum mi-as dori sa fi fost/sa fiu...

Pai mi-as dori sa fiu cinic,desi radeam de un fost coleg si ma distram copios pe seama lui si a cinismului sau,as prefera sa fiu ca el...

Mi-as dori sa fiu indiferent.Oricat as incerca nu pot,ma zgandara ma taie ma oripileaza ca nu pot sa fiu...prea multe emotii prea multa exteriorizare

Empatic...daa mai ales asta.Nu am invatat niciodata cum as putea sa accept alte persoane asa cum sunt,restu intrand intr-o categorie negativa.Un coleg e empatic desi la exterior pare un manelar de doi bani (vedeti! niciun pic de simpatie pentru el) in interior e un ingeras,un Mos Craciun plin de cadouri...

Nu am rezistenta psihica cine stie ce...ma bazez pe imaginatie unde lipseste rezistenta...creez scenarii si personaje dar macar recunosc :D mi-as dori sa fiu mai rezistent cand se intampla ceva sa nu fiu atat de sensibil

Pe scurt nu-mi place de sensibilitatea mea emotionala...ma oftic atunci cand toti in jur stau departe si rad si eu simt nevoia sa stau serios si sa analizez totul la rece.Nu mai vreau asa...dar nu am ce face,sunt bland si cred ca si daca as fi batut nu m-as razbuna atat de crunt.Pentru ca e vorba de mine...daca e vorba de cineva la care tin ( se stie ) atunci cu siguranta as face crima si as rade cu pofta.Pana si personalitatea se cam contrazice cred...ori sunt bun ori sunt nea' Luci,nu ma pot gasi...cred ca sunt genu de persoana "3 in 1".

Si inca ceva ma enerveaza...spiritul de sacrificiu...din cate stiu prea putini il au si il folosesc exact cand nu trebuie.Insa eu exagerez de-a dreptu'.Am ajuns sa imi dau si haina de pe mine pentru cineva drag sau pentru o persoana nevoiasa care cere ajutor.

Mie nu imi place cum sunt...nu ma simt in propriul corp.Tot am impresia ca pot sa dau pielea jos ( un fermoar fiind ascuns pe undeva normal ) si sa ies la o plimbare fara a fi nevoit sa car hoitul dupa mine.
O sa incerc sa devin o persoana echilibrata dar cu anumite sacrificii referitoare la drumul pe care ma incapatanez sa-l urmez.

P.S. Poza imi reprezinta dantura mea avand in vedere ca dintii o iau la sanatoasa din cauza unor plombe prost plasate...run teeth RUN!!!

Frisoane fierbinti


"Couldn’t save you from the start
Love you so it hurts my soul
Can you forgive me for trying again
Your silence makes me hold my breath
Time has passed you by

Oh, for so long I’ve tried to shield you from the world
Oh, you couldn’t face the freedom on your own
Here I am left in silence

You gave up the fight
You left me behind
All that’s done’s forgiven
You’ll always be mine
I know deep inside
All that’s done’s forgiven" Within Temptation - Forgiven

sâmbătă, 20 iunie 2009

Documentele Clubului Pickwick (1985)


Dintr-o vorba in alta,am ajuns azi in timp ce discutam cu un prieten despre un serial care mi-a luminat putin diminetile acum cativa ani.Serialul numit "Documentele Clubului Pickwick".Serialul prezinta o atmosfera in stilul lui Charles Dickens,fiind inspirat dupa cele doua volume cu acelasi nume.
La fel ca si in opera noastra bogata,cele doua volume parodiaza societatea iar personajul principal Domnul Pickwick construieste cu fiecare pagina caracterul unui personaj nou.
Insa m-am cam emotionat si am scris atat de carti cat si de serial...recunosc,nu am citit cele doua volume insa in viitorul apropiat le voi pune pe lista.
Serialul pe de alta parte e un Seinfeld in stil victorian,unde personajele isi joaca rolurile improvizand anumite actiuni din epoca actuala.
Oricine ar avea ocazia sa vada macar un episod cu siguranta ar fi atras de umorul cinic,tipic englezesc si de nazbatiile actorilor.

joi, 18 iunie 2009

Incet incet...


Asta tin minte ca imi spuneau multi pensionari cand eram mic,ma rog si in ziua de azi aud aceleasi lucruri,neschimbate.Alteori mergand aud discutii frumoase..."v-a trecut boala","dom' Dumitru sunteti viu","am auzit ca v-ati imbogatit"...si altele...ma amuza cum pot sta oamenii in parcuri cu puradei,catei,batranei,etc,ma gandesc ca acesti oameni au avut o oarecare speranta in viata,un vis,nu stiu par ireali.Imi este greu sa cred ca cineva puternic poate ajunge atat de...neajutorat intr-o perioada nu chiar atat de mare.Pana la urma oamenii fac parte dintr-un malaxor enorm...murim traim murim traim...pana cand ? Ma macina gandul ca as putea muri candva dar m-as putea trezi in alt trup,in alta lume,luand de la capat viata.Sincer nu vreau...pur si simplu nu doresc,mi-as dori sa stau acolo sus unde un norisor rezervat ma asteapta.Ha,cand eram mai mic si necopt ma gandeam ca pana si acolo sus e un fel de viata,ca am apartament cu tv si baie si ca in fiecare dimineata merg la servici in Rai unde ma ocup de cei proaspat "pescuiti".
Asta era pe vremuri dar indiferent cum ar fi acolo sus sau jos n-am nimic de reprosat,n-am creat eu lumea...insa am dreptul la intrebari.Am senzatia ca plutesc undeva intre cele doua lumi.E ciudata senzatia dar il inteleg pe Dante care a calatorit ( cel putin literar ) prin cele trei planuri.
O zi in Rai ? Un zambet din partea celei care imi sta alaturi.O zi in Purgatoriu ? Singuratatea unei zilei in care o carte buna sau macar un film imi tin companie.O zi in Infern ? Destul de multe exemple...de la rautatea celor din jur pana la acceptarea unor "noduri in papura".Dar nu numai! Sunt mult mai multe planuri,prea multe pentru a fi explorate de o singura persoana sau chiar de toata specia.Insa fiecare nimereste in maxim trei dintre ele pe care le numeste...clasic.
Din fericire pot sa explorez si planurile altora...sa interactionez cu multumirile si nemultumirile fiecarei persoane in parte,sa inteleg ce ticaie in fiecare.Uneori e prea greu si renunt dar imi revin si...incet incet...inteleg.

miercuri, 17 iunie 2009

He heee part 2


Revenim la Horica...nu-i asa ca va place ? Neah glumeam ca stiu ce ganditi.Sa va mai povestesc de el,ce tip e...musculos nevoie mare si cu o moaca de pica porumbeii cu tot cu vrabii si mierle.El se trezeste de dimineata ca un trol dupa o perioada de hibernare,deschide ochii si aude o voce..."ridica-te si umbla"...da ma da acuma,zise el usor iritat.Se ridica se duce la baie si isi face treburile ( amundoua,amantrei,cate o putea ) apoi isi trage doua palme si se uita in oglinda,sparta bineinteles.Iese din baie,bombane cateva spre masina de spalat de care tocmai s-a impiedicat si apoi casuna pe Doina...ce te holbezi femeie ? ce vrei ? lasa-ma...saraca femeie il priveste si zambeste nesigur.Inca o zi proasta pentru Horica,gandeste ea.Apoi dupa ce mananca se baga la calculator si incearca sa silabiseasca pe franceza...gar-con,nu e bine fuck,ga-rc-on,nici asa,dammit...3 ore mai tarziu...deci e g-ar-co-n,numai gata m-ai jumulit.Se holbeaza cateva minute pa mail sa vada ce eurodesk-ul lu peste a mai primit...aa 40 de mailuri de la europe direct alias satana in parcul de distractii,ce mai vor ba astia ia plecati ca ma virusati.Se ridica morocanos si Ii iese Bubu in cale...ce faci ? n-ai nevoie la baie ? du-te ma...lasa-ma omule n-ai ce face,mars...bine ma cum zici tu.Se arunca pe fotoliu in camera si se apuca de o punga de popcorn nedesfacuta dar nu inainte de a admira saracele floricele prin punga.Deschide punga...incepe sa puta a ciorapi nespalati de la popcorn ( sau chiar de la ciorapi cine stie ) si baga in el pana raman doar niste graunte parasite pe fundul pungii.Arunca punga langa ghiozdanul kaki de 15 lei care e rupt in 10 locuri si continua sa se rupa singur doar sa-si curme suferinta...afara e o zi superba cu soare,pasarele,iarba verde...mai lasa-ma vreau furtuna sa stiti si voi ce simt ba...mai Horica ma astampara-te!

Freaky


Ceva e dubios.Ametesc numai cand ma gandesc...dar mai bine sa incep ca deja devin plictisitor cu toate "wow-urile" de gura-casca.
Este vorba de cartea "Nebunii din Brooklyn" de Paul Auster care m-a uimit pur si simplu.Nu ma apuc sa fac recenzie la carte ca as putea fi numit in zece feluri in zece limbi...vreau doar sa subliniez pe de-o parte puterea personajului principal,Nathan Glass,un batranel simpatic pana in 60 care inca are puterea sa lupte nu numai pentru el ci si pentru cei la care tine,iar pe de alta parte usurinta dubioasa si poate exagerata prin care fetita pe numele de Lucy in varsta de doar noua ani isi gaseste drumul exact unde trebuie.Fetitele aste de noua ani...nu stii niciodata cand iti pica pe cap de la nu stiu ce ruda indepartata...in fine,am fost uimit prin cate trece batranelul avand in vedere ca era diagnosticat cu cancer la plamani desi nu fumase niciodata.
Aventurile prin care trece "gasca" imi aduce aminte de filmul "Little Miss Sunshine".Subiectul gen "luam pe toti pe sus si o luam la picior pe unde apucam" e cunoscut dar numai Paul Auster a reusit sa creeze ceva mai mult decat o simpla poveste...a realizat un mic ghid de viata placut si usor digerabil.
Daca si batranii din ziua de azi ar fi asa...ehee cand voi vedea pe nenea Ion si tanti Maria intr-o furgoneta cu o Laura in spate,palida si cu cearcane la ochi.

marți, 16 iunie 2009

Valul

Simt cum un val se apropie si vad o lumina apocaliptica apropiindu-se de mine.Pana si un prost ar putea simti frica si confuzia din jurul meu care tasneste fara incetare.Nu...doar nu...nu renunt nu vreau si nu o voi face.Pentru ca lupt pentru viata nu pentru a distruge.
Frigul...ma acopera ca o patura a mortii,ca un val prin care stiu ca voi trai,dar numai sa respir.
Desi lumea piere,eu strang in mana parti din tine si imi vine sa le sarut...unde esti ? Te-ai ascuns...dar te vad.Nu vrei sa ajung dar alerg si imi rup picioarele.
Stiu ca esti tu,stiu pur si simplu,e totul atat de logic incat cerul se sparge.Vreau sa plecam departe de toti,sa lasam totul in urma celor care inghit suflete si sa ajungem in locul care ne e promis.

Papusa


De indata ce s-a indepartat de televizor,a simtit ca se sufoca.Se simtea atat de ispitit sa priveasca spre acel ecran gol unde fiecare imagine avea rotite.Auzea ca printr-o pacla cuvintele "misca-te" si "hai termina",cuvinte care i pareau atat de cunoscute.
Nu a putut.A alergat la baie si dupa cateva minute in a asteptat sa se umple chiuveta ,a simtit muscatura rece si narcotica a apei.Acolo a gasit alinare,cel putin asta credea,a deschis ochii si putea vedea bulele cum se spargeau in altele mai mici.
Nu si-a mai putut tine respiratia asa ca s-a retras.
- Cum as putea sa...sa vad dincolo de lumea asta ? s-a rastit la oglinda
Stralucirea din ochi isi schimba forma pe masura ce picaturile de apa din par curgeau in ochi,alterand speranta.
- De ce nu ma asculti ? Cu tine vorbesc
- Pssst,nu mai vorbi cu oglinda ca nu te asculta
- Cine esti ? a intrebat cu disperare
- Nu stii ? Nu recunosti ? Sunt dezamagit profund.Am fost compania ta mult timp dar am zis sa te las in pace.Pareai sa deti controlul
- Ce ? Cum ? Nu stiu ce control ?
- Haide lasa,nu mai fa pe prostu'
- Nu ma ucide! N-am facut nimic!
- Nu te ucid ce ai ? Oricum nu te-as ucide caci numai tu ai puterea asta.
- Atunci ce vrei ?
- Vreau sa te privesti adanc in ochi si sa spui "ma simt bine"
- Dar nu ma simt bine.Daca ma cunostii atunci stii...
- Tocmai de aceea am zis.Acum te rog,nu te voi ruga a doua oara,uite-te.
S-a privit in oglinda cu o retinere.
- Ma vezi ?
- Nu...unde esti ?
- In tine.
- Cum ?
- Poate nu stii dar am fost doi candva,dar datorita unei interventii eu am pierit insa m-am ascuns in tine.
- Ce ?
- Nu intelegi.Nici nu ma asteptam.Iti spun doar atat,nu te mai chinui,te pot ghida dar nu mai mult.
- Dar cine esti ?
- Vei afla curand.Acum inchide tv-ul.
- Nu! Nu vreau s-o iau razna! Nu te rog!
- Stiam eu ca va fi greu...tu ai vrut-o
A simtit cum camera se indeparteaza.Totul in jur disparea ca un vartej de culori lasand in urma doar un fundal cu purici.
- Stiam eu ca nu era bine sa-l lasam in priza draga,in instructiuni zicea clar ca nu trebuie supraincalzit.
- Da da stiu,eram doar curios cum e sa vada lumea reala
- Data viitoare te rog nu-l forta,bine dragule ?
- Ma rog,oricum e cel mai prost model de pana acum

He heee


Si iata-l pe Horica al nostru...un baietel "cuminte",copilas cum il numesc toti normal,iese si se plimba singuratic,cel putin zice el.Strada nu e aglomerata,"foarte tare" gandeste el.E anti-social sau asa pretinde dar e doar asa ca vrea el.Buun dar baiatu nu iese doar asa pur si simplu.
Are grija sa se imbrace in negru sa moara prajit de soarele necrutator,nu poarta sandale ca deh trebuie sa-i moara de cald si picioroangele.Are ipod-ul pregatit,bateria da pe afara de plina ce e iar in interior dracusorii de la Gorgoroth si Immortal asteapta sa Ii intre in urechi sa se joace cu minte putin.
Si porneste...ta ta ta tan...paseste in ritmul muzicii spre oriunde.Are sprancenele stufoase si se uita incruntat pana si la catei saracii.Dar tot Ii e frica de ei ce sa-i faci.Cica are cinefobie (rasete).Are si ghiozdanul in spate care i se misca in ritmul pasilor.
De fapt are doar o sticla de apa inauntru si in buzunarul mic probabil un mic ghid de conversatie francez.Din nou...ta ta ta tan! si mainile i se balangane ca doua corabii mustruluite de ape.Are atatea ganduri negative incat pokemonii-emo si-ar trage lame pe gat.
Si...ta ta ta tan!? incepe ploaia.Ce fericire pentru el! Adora ploaia! Ii reaminteste cat de "tare" se simt mortii in sicrie,ca natura isi da duhul...
Apoi ajunge acasa...si incepe sa se certe cu tot ce Ii pica in fata,ca e om ca e haina,ca e mancare,ca e toaleta.E frustrat ce vrei ? Se duce in camera si nestiind ce sa mai apuce,apuca o carte pe care nu a mai terminat-o de ceva timp si citeste pana i se fac ochii mai ceva ca ouale de Pasti...Dar nu se termina asa ce crezi ? Se duce la calculator si cauta zeci de chestii dar din pacate gaseste doar un film amarat care si ala cere password si iata cu da cu tastatura mouse-ul si altele in ce apuca...in Bubu,in Doina,In hartia cu "God is Coming" spanzurata langa pat...ehee grea e viata de Horica

Copiute


Observ in fiecare zi,spre dezamagirea mea,lucruri,oameni,orice tine de lumea asta,la fel.Aud replici de genu "nu ai nimic de facut"...s-a facut totul.Omul din ziua de azi a trait totul "zapp-and" prin viata.Toti sunt la fel din pacate.Ce poti gasi mai deosebit la ceea ce face un individ ? Faptul ca face ACUM acel lucru,desi a mai inceput de multe ori acea activitate.
Mi se pare oribil sa vad atata indiferenta fata de ceea ce ne deosebeste maimute si de animale...si din pacate o spun cu o groaza pe care nu o pot ascunde,ca animalele ne depasesc.Nu suntem in stare sa pretuim,sa simtim,sa construim fara a distruge...nu putem,e firea care ne impiedica sa fim in pas cu natura.Dar stai putin...ce ne pasa noua de natura ?!? Natura e pentru prosti nu ? Cel putin asta ar spune indivizii care calca pe iarba,arunca gunoaie la nimereala si care folosesc renumitele instrumente maturizante si super-interesante numite brichete pentru a arde iarba sau frunzele,aruncand furnici in foc...TARE BA AUZITI???
Recunosc,mi-as fi dorit sa ma fi nascut orice altceva in afara de om.Sunt dezamagit sa observ ca oamenii,INDIFERENT de tara,origine,culoare,bla bla sunt toti la fel...toti ard,rup,distrug,mananca,rad de natura si de ei insisi ca doar si ei tot din natura fac parte.
M-am saturat sa incerc sa schimb ceva la oameni,degeaba zic "de ce faci asta ? ce ti-a facut ?" Papa lapte huh ? Cum spuneti voi...rautatea e singura resursa infinita,regenerabila,vesnica si schimbatoare in lume.Daca ar transforma cineva rautatea in energie pura,curentul electric ar fi gratuit! Dar bunatatea ? "Pleaca ba intelectualo cum Ii zice de aici".Bunatatea e pe cale de disparitie mai ceva ca ursii panda.
Acum unii ar spune "nu e rautate,asa e omul".Deci asa e omul...pai ok atunci am inteles de ce sunt razboaie,foamete,crime,etc...simplu! Fara om,planeta e mai libera decat un evreu proaspat scos din lagar.
Cred ca am auzit replici gen "stai calm ba ca nu e asa nu se intampla nimic" de mi s-a urcat calcaiul la frunte.Adica e normal,nu se intampla nimic...tocmai asta e problema.
Imi amintesc,cand eram mai mic cred ca aveam cam 7 ani,bunica mea a ajutat un inidivid olog,i-a pus o hartie de 1 leu in palma si a zis "Mergi cu Dumnezeu".Nu stiam eu prea multe atunci,nici ce e un olog sau macar Dumnezeu (stiam ca statea pe un norisor si ca dadea cu fulgere in cei rai,deh gandire de 7 ani),Insa am admirat acest lucru.Blestem rusinea de a ma apleca sa ajut pe cineva cazut.Daca m-as apleca ar incepe toata strada..."huoo lasa-l ba ca iei purici","lasa-l ma ca nu a muncit asa Ii trebuie".Imi vine sa injur din toti rarunchii.Inghit si scriu mai departe.Nu pot sa inteleg...adica ba nu! Inteleg dar nu am ce face..."ba ai ce face" zise o voce dulceaga din indepartare.DA?! Bine,arata-mi ce sa fac si te voi urma ca un catel.Dar nu merge asa,vorba unui personaj dintr-un film.
P.S. Imaginea reprezinta un trol...pe langa faptul ca asa vad eu societatea,reprezinta tipul de persoana grasa,cu mers greoi,fericita dar fara sa se stie de ce,cu un ras/vorbit/suierat/urlat huruit,bubuit,ca un tun ruginit si cu o expresie tampa.

joi, 11 iunie 2009

Johnny lost his gun


Urmeaza un moment despre care scriu cu mare placere si poate chiar entuziasm si anume despre...strsul-post traumatic la soldatii intorsi de pe front.
Si aici nu fac referire numai la soldatii americani,statisticile nu sunt numai in America.
Aproape 20% dintre soldatii care s-au intors din Irak si Afganistan, in jur de 300.000 in total, au probleme psihice sau sufera de depresie profunda, dar doar jumatate dintre ei beneficiaza de tratament adecvat.
Dintre cei 20% de fosti combatanti care prezinta sindromul de stres post-traumatic si depresii, jumatate au declarat ca au fost martorii mortii violente a unui camarad sau al ranirii grave a acestuia. De asemenea, in jur de 45% dintre ei sustin ca au vazut cadavre ale unor civili ucisi sau oameni raniti foarte grav, in timp ce 10% dintre cei afectati psihic afirma ca au fost ei insisi raniti si spitalizati.
Mi se pare si logic...sa vezi cum camaradul din fata ta e dezmembrat de o mina anti-personal,sa te trezesti lovit de bucati de carte...
Ar fi multe de zis,dar prea putini interesati.Au fost facute o gramada de filme pe baza subiectului inainte de razboaiele moderne purtate in Orientul Mijlociu.
Filmul "Jacob's Ladder" prezinta un fost combatant american care a luat parte la razboiul din Vietnam care are halucinatii cu creaturi demonice datorita prototipurilor de arme chimice folosite fara a fi anuntati soldatii.
Un alt exemplu,cel mai notabil probabil,ar fi "Johnny Got His Gun".Personajul pierde totul...maini,picioare,nas,gura,etc totul in afara de minte,de ganduri.Este blestemat sa traiasca precum un mort deoarece este considerat un "miracol" de catre mai marii armatei.
Ma sperie gandul ca ar putea exista un individ ca in film...sa nu poata sa traieasca dar nici sa moara;o tortura mai mare nici ca as putea gasi.
Soldatii sunt oameni pana la urma,dar detaliul asta ce conteaza pentru domnii generali care stau la soare cu wiskey direct din Tennesse...

No eyes to see

De curand am auzit fara sa vreau la tv,de auzit ca de vazut nici vorba,despre o persoana care si-a pierdut vederea doar din faptul ca i-a fost prea frica sa mai vada.Am cautat pe net termenul si am dat peste o explicatie destul de interesanta dar fara radacini...
"The term hysterical blindness refers not to a medical condition, but rather a rare psychological condition in which trauma from an injury or illness results in a patient's assumed inability to see. The emotional turmoil experienced by people suffering from hysterical blindness causes them to block off visual impulses from the eyes to the brain.

Also known as a conversion disorder, dissociative reaction, or psychological factors affecting medical conditions, hysteria presents itself as an affliction of a sensory organ, in this case, the eyes. Depression, anxiety and other emotional symptoms may also be present."

Interesant...cum poate omul prin auto-sugestie sa faca atatea lucruri.Se pare ca noi suntem intr-adevar speciali.Putem muta si muntii daca dorim,putem sa distrugem sa facem orice...daca dorim.Candva studiam fenomenul numit "stigmata" si desi nu credeam in ceea reprezenta,credeam in puterea de auto-sugestie.Am incercat-o pe corpul meu,si a avut efecte ciudate.Dupa mine,reprezinta puterea cea mai mare a omului dupa puterea subconstientului si puterea fizica.

sâmbătă, 6 iunie 2009

Dialog intre horici


Horica 1: Bai ai cam luat-o in barba
Horica 2: Asa e ba,sunt prost
H1: Lasa ma...
H2: Ce sa las!? Pentru tine mereu e lasa
H1: De ce nu vrei sa-ti revi ?
H2: Pentru ca nu pot
H1: Nu vrei
H2: Lasa-ma cu texte d'astea de Doina
H1: Hai ma revino-ti te roooog
H2: Pleaca
H1: Te rog nu ma alunga
H2: Nu te alung iti spun doar sa pleci
H1: Ia-ma in brate
H2: N-am chef pleaca acum te iau mai incolo
H1: De ce nu ma pupi
H2: Ma ai innebunit ?
H1: Nu ma iubesti...
H2: Ba da ma dar lasa-ma putin,o sa te iau si in brate
H1: Asa zici mereu dar nu faci
H2: Ba da iti promit ca acum o sa fac
H1: Bine lasa,si ce mai face stii tu cine ?
H2: A murit
H1: Cuuuum?
H2: Glumeam,mi-as dori eu sa moara
H1: Ai maa cum poti sa vorbesti asa ?
H2: Ma doare-n cot
H1: Esti rau
H2: Normal! Doar asta mi-e meseria
H1: Si eu ?
H2: Tu nimic,tu stai,esti horica ce sta ai uitat ?
H1: Tu de ce nu muncesti deloc ?
H2: De ce ? Ca sa ajung tot in acelasi loc,scuteste-ma!
H1: Trebuie ma ca numai eu muncesc
H2: Las' ca faci treaba buna,esti o comoara la curtea omului
H1: Nu-ti bate joc
H2: Bine lasa-ma acum am treaba
H1: Ba n-ai te prefaci
H2: MARS!
H1: Bine,bine nu trebuie sa tipi

Poing!


Iata alt blog uitat...damnat dupa numele blogului...ar trebui sa-l schimb ca locul e plin de chestii damnate.Ei iata ca am impartit si ziarele.
Toti sunt fericiti si poate si altii cand isi vor vedea poza sau ce au zis...cine stie ? Cand am intrat azi in bloc o vecina m-a confundat cu PSD-ist.N-am treaba cu politica dom'le eu doar impart hartoage ca un tiganus.Si mai sunt si pe gratis dar voi nu vreti nuuuu!
Acum ma gandesc la faptul ca un indivizii fara par in cap (dar prin alte locuri) sunt mai apreciati nu stiu de ce...in multe filme chiar si in realitate observ "cheliosii" care sunt gasiti interesanti,destepti,etc etc etc ca ma enervez deja.
De ce ? Ce au ei ? Sunt oameni doar ca nu au par,le-a cazut,au cancer si crapa sau a gresit frizerita blonda si le-a luat mai mult cum mi-a luat si mie si ma scalpat lasandu-mi o liniuta de mai mare frumusetea.
Oameni dubiosi...pe zi ce trece oamenii devin din ce in ce mai dubiosi in acte...parca ieri ma priveam in oglinda cu ochi mari intrebandu-ma "ce ai ? de ce te porti asa ?"
In fine,nu ma mai iau de saracii cheliosi ca poate ma trezesc cu unu la usa...

vineri, 5 iunie 2009

Bovarism "de viitor"


Termenul e destul de cunoscut celor care au citit "Doamna Bovary" de Gustave Flaubert.
Zilnic vad individe cu diferite ocupatii mai mult sau mai putin asemanatoare.Le privesc cu o scarba ucigasa...cum poate sa fie omul atat de prost ? Daca le-as spune ceva ar incepe "cum ca noi nu suntem asa ba boule".Bine cum spui tu,si asa "boule" reflecta inteligenta ta.
Observ colegele mele "minunate" care sunt extra-laudate de toti ca fiind genii,fete frumoase care bubuie de calitati,etc...nu mai spuneti :)) daca sunt atat de genii de ce nu schimba lumea ? Tot timpul aud "bani,masini,sot cu bani,sot cu masini","vreau un sot si multi copii".Bravo voua! Fiti carieriste cine va opreste :)) aa da...poate unii indivizi "bovaristi" la volanul unei masini care va vor calca testele scotandu-va din cap porcariile materialiste.
Nu ma pot abtine.Uneori am senzatia ca toti sunt materialisti,ingusti in gandire care zic aceleasi lucruri dar mai baga 2-3 cuvinte.Gresit...ma rog,partial.
Femeia,prin natura,se bazeaza pe instincte si pe moment,mai putin pe timpii morti,cu unele exceptii desigur!
Cred ca oricine m-ar fi calificat drept misogin daca ar fi ajuns pana aici...ei bine asa e.
Eu nu pot sa inteleg...ce tot freaca la fata aia toata ziua pudre si tot felul de fonduri de ten ? Nu pot sa inteleg de ce se impopotoneaza ca un pom de Craciun ? Pentru a atrage mascultii ? DA!? Nu mai spune! Dar si aici sunt destule exemple.As putea continua asa la infinit criticand o specia care castiga teren prin aparenta siii...cam atat.Nu cred ca as putea vreodata sa stau nici legat langa o muiere care sta toata ziua sa se holbeze daca are vreo denivelare pe moaca sau i s-au crapat boobsi intr-un loc si le picura ce au acolo.
Detest sa vad muieri care cum se vad in scaunul de director se apuca sa dea ordine mai ceva ca Churchil cand ramanea fara trabucuri.De ce ? Pentru ca individa PROFITA! profita de salariati nu de altceva...insa am auzit povesti despre femei de succes care au reusit sa ajunga sus si sa fie placute de toti,dar din nou obisnuita replica...exceptii.
Nu am terminat nici pe departe sa critic ce am de criticat dar restul...ramane in mine.

joi, 4 iunie 2009

Ochii agitati


Multi prefera sa arunce vina stresului zilnic si al nereusitelor pe un anume ceva...cand cineva moare,toti cauta sa se retraga si sa reflecteze...ajung la un moment dat sa aiba frustrari si chinuiti de motive necunoscute care pot tine toata viata uneori.Aceasta este mania persecutiei...o prostie pentru unii,o boala pentru altii,iar pentru majoritatea un lucru ce tine de o vointa slaba.
Am cunoscut destui care aveau impresia ca sunt bantuiti sau urmariti,dar nu am avut curajul sa-i intreb ce se intampla cu ei.Mi-a fost frica sa stiu ce se ascunde in ei...poate de fapt imi era teama sa ma regasesc in ei,in problemele lor.
Solutia la multe probleme nu este atat de simpla incat oricine sa o gasesasca...si sincer m-am gandit la "tehnicile" recomandate anumitor persoane.Sfatul meu ? Sunt degeaba.E greu de explicat...as putea incepe cu credinta,putere interioara,etc dar ar parea fals.Cea mai mare putere este acceptarea...da,poate pare prea simplu dar uneori este mai bine sa accepti decat sa respingi.Si atunci...

marți, 2 iunie 2009

Silent Circus


M-am reapucat sa ascult Akira Yamaoka dupa multe timp in care l-am neglijat,spun cu rusine.Melodiile sale trezesc ce e adormit in mine...amestecuri de sentimente...tristete,melancolie,dor.
Ma simt prins intr-un vartej,adus in lumea oarba si muta in care el isi duce veacul.Sunt curios oare el ce simte cand compune aceste cantece ? Un individ care compune instrumentaluri cu un iz sinistru,psichedelic...imi este greu si sa scriu.Melodiile sale ma incetinesc ma drogheaza.Simt ca alunec intr-o lume a visului care nu o doresc nici celor mai aprigi dusmani ai mei.
Si cobor,aud voci tremurande cantandu-si amarul cu gandul la vremurile trecute.Fiecare instrument devine o parte iadul lor personal.
Nu mai pot acum...

Fiddler on the green...o balada zilnica


Wasn't there a dream, last night
Like a spring never ending
Still the water runs clear
through my mind
On the field I can see a fiddler
The fiddler on the green
And a sad boy
I took him too early
Would you mind
Would you mind
Would you mind
If I take you

To be with you
To be with you
To be with you
To be with you