luni, 9 februarie 2009

Nisipul insangerat


Viata e o calatorie prin desert. Dincolo de ea, vesnicia. Te-ai nascut intr-o oaza : inconjurat de parinti, de prieteni, si timpul te poarta la randu-i prin insule de verdeata : iubirea, succesele...Nu uita insa ,ca nu vei poposi vesnic, caci viata se scurge si calatoria trebuie continuata . Prin arsita, caldura..:

Cu ochii atintiti spre astre, tanarul mediteaza la vorbele batranului. Dunele din jur parca invaluie taina tacerii. In jurul focului stins, camilele isi rumega somnul. Din corturi se aude sforaitul negustorilor. Ca de obicei, el nu are loc inlauntru si doarme sub cerul liber. A invatat astfel sa citeasca semnele furtunilor de nisip, cararile vantului, urmele cailor si ale camilelor, stie sa-si orienteze simturile pentru descoperirea apei - de multe ori a sapat gropi in nispul fierbinte, dezvaluind sipote reci si astamparand setea caravanei. Totodata cunoaste stelele si se ghideaza dupa ele. Nu pentru calatorii, doar cat sa-si urmeze visele.
Un sacal urla departe.
Inima isi deruleaza firul inapoi. Decorul se schimba.

Un baietel zburda vesel pe cararea ce duce spre palatul seicului - tatal sau. Se abate putin la dreapta si, cu agilitatea unei maimute se catara in copacul uscat ce sta de veghe la marginea oazei. Priveste cerul: albastru, imens. La orizont, un mic norisor alb asemenea unei sperante de ploaie. Ce o sa se mai bucure prietenii lui, si cum o sa mai sara prin baltoace , sub privirile mustratoare ale batranilor! Soarele orbitor arunca sulite inflacarate. Deodata , vantul incepe sa bata mai puternic printre frunze. Copilul se tine cu o mana, de ramuri, cealalta o pune la ochi, sa-i fereasca de nisipul starnit. Simte vibratia pamantului.

Bataile copitelor grabite. Aude nechezatul cailor. Clinchetul clopoteilor prinsi la urechile camilelor. Turbanele negre falfaind. Lancile ascutite. Razboinicii dusmani ! Daca nu fuge repede sa-l anunte, tatal sau va fi luat prin surprindere, poate chiar ucis. Ce jale va fi! Incearca sa coboare repede, insa , in graba lui , aluneca lovindu-si capul de o piatra. Privirea i se impaianjeneste.Isi pierde cunostinta.

Il trezesc rasete salbatice si apa rece dintr-un ulcior turnata pe paruli carliontat. Un lant greu ii atarna de picioare.

De-aici drumul lui se va scrie cu sudoare, sange si suferinta.

Un comentariu: