Grija de "noi"

Uneori realizezi ca o zi poate face diferenta intre realitate si lumea nevazuta.Multi dintre noi aleg realitatea deoarece gasesc tot ce au nevoie:mancare,tv,internet,femei,diferite vicii,lucruri amuzante,etc.Dar cum ramane cu cei care traiesc in partea nevazuta ? Sunt curios daca cineva s-a gandit cu placere si invidie macar o data la cei care traiesc intr-o lume imaginara deoarece realitatea i-a dezamagit ori sunt nevoiti sa traiesca astfel datorita unei boli sau defect fizic/psihic.Oare ei ce gandesc ? Multi dintre noi au trecut de faza "uite o floare!" dar ei saracii o privesc,se mira de forma ei si poate se gandesc "e lunga...de ce e asa?".Sau poate un camp mare cu verdeata...pentru ei ar fi un fel de Eden sa zic asa.Dar cati dintre noi au rabdarea sa-i asculte ? Nu stiu sa zic...multi ar spune ca da...pana la proba contrara care se doveste de multe ori a fi decisiva.
Admir autistii si Ii compatimesc.Oare ei unde traiesc ? Oare voi intalni un autist care sa-mi zambeasca si sa-mi spuna cu glas tremurad "multumesc" ?
Un lucru e sigur...nu sunt multi care sa aiba dragoste pentru un bolnav asta e sigur.Poate dragostea lor s-a epuizat sau poate sunt transformati in egoisti de catre altii sau...sau...sau nimic.Exista prea multe variante.
Daca o persoana ar muri pe strada ce s-ar intampla ? Ar plange oare cineva,oricine,desi nu cunoaste cel mai mic amanunt despre acea persoana ? Ma cam indoiesc.Am vazut de multe ori oameni cazand pe strada datorita unor probleme de sanatate si spre rusinea mea nu m-am oprit sa-i ajut.Sunt rusinos,o scuza penibila.Dar au fost altii sa-i ajute.Din nou sunt penibil.Dar oare lor chiar le-a pasat ? Chiar au dorit sa-i ajute ? Nu sunt sigur dar raspunsul poate fi...nu.Sa ajuti pe cineva din suflet rar se gaseste in ziua de azi,mai ales in tara noastra unde deviza "fiecare pentru el" castiga teren si transforma o persoana in ceva ce gandeste pentru sine,care traieste pentru sine,care se gandeste cum sa faca sa ajunga la o facultate de renume,sa aiba un servici bine platit,sa fie implinit pe plan personal - cel putin in aparenta,indiferenta fiind prezenta si aici - si mai ales,boala romanului,sa aiba bani.Ce atatia bani ? Ce poti face cu ei pana la urma ? Cumperi obiecte de care te plictisesti si le arunci intr-un colt.Te distrezi pe moment,savurezi momentul cum se zice,dar apoi ? Ce se intampla ? Il savurezi din nou ? Bine ok si apoi ? Multi ar spune ca in asta consta distractia.M-am plictisit de distractia asta fara sens.Distractia ar trebui sa fie un mod de relaxare pentru toti,nu doar pentru unii care ei insisi sunt "distractia"...dar asta e mentalitatea."Uite-l ba pe ala! Il vezi ? Tzaa ce bidon e! E rupt ba lasa-l.Vai de capul lu' masa ce handicapat!".Sad but true.Personal am un respect pentru cei care ajuta si chiar si intr-o zi mohorata in care mi-a mers totul prost,sa vad 2 oameni care nu se cunosc ajutandu-se reciproc imi provoaca o bucurie nespusa.