Cateodata cand stau si ma gandesc (de dragul gandirii) la ceva anume sau poate la nimic...imi vine in gand printre numeroasele cuvinte si micutul "iubire".Stau si analizez cuvantul si semnificatia sa impreuna cu tot ce stiu despre el.Recunosc,sunt un individ excesiv de romantic si pentru mine lumea are o figura...roza,de multe ori.Ma gandesc cum ar fi sa umblu doar eu cu Narci prin padure,sa mergem ore intregi apoi sa ajungem intr-un luminis unde sa savuram dragostea noastra fara alte interventii ale lumii acesteia plictisitoare si lipsite de suflet.Visez la acest lucru de foarte multe ori si ma pierd in el,ma trezesc cu regret ca sa terminat si uneori,confund realitatea cu visul.
Dar se poate confunda iubirea cu ura ? Raspunsul e da.Poti ura pe cineva ca nu iti impartaseste iubirea sau ca isi bate joc de iubirea impartasita...sunt multe motive dar exista si unele mai neobisnuite,sau oare cele enumerate mai sus sunt cele neobisnuite...oricum nu am de-a face cu acele sentimente goale...pentru mine ura reprezinta ceva posesiv,ca un monstru ca isi devoreaza prada doar pentru a stii ca este in el,sau un tigru care isi protejeaza captura doar pentru a fi a lui...este oare gresit sa tin atat de mult la cineva incat as pune pana si sarma ghimpata sau mine in jur doar pentru a nu putea fi atinsa decat de mine ? Oricum nu-mi pasa de raspunsul altora.Eu am luat drumul unei cai pe care multi au uitat-o,calea iubirii.Nu mie rusine sa zic,de ce mi-ar fi ? Ce atata rusine ? Ce rusine e sa iti doresti atat de mult pe cineva ?
Dar iubirea are si o alta parte...iubesc si doresc deci nu pot pierde ceea ce ravnesc.Si astfel urasc,vorba marelui maestru Eminescu,urasc pentru ca nu ma priveste cand doresc eu,urasc atunci cand vorbeste cu altii sau cand admira pe altii...acea admiratie ar trebui sa fie a mea nu a altora,indiferent cat de mareti ar fi.Urasc faptul ca trebuie sa stam departe atat de mult timp si comunicam prin niste cai jalnice ale tehnologiei moderne.Dar pe langa toate acestea iubesc.Si iubirea imblanzeste ura...cel putin pentru un timp.Incet isi misca privirea spre cartea de limba de franceza si eu am spus in gand "de ce ea si nu eu ? eu ce sunt aici ? vreau si eu sa fiu deschis si studiat! nu e corect".Prin ura invatam sa iubim,prin iubire sa uram,dar impreuna dragostea si ura formeaza o bariera impotriva altora si tot ce ramane e un camp liber pentru doua fiinte care ar trebui unite datorita dorintei lor inepuizabile.Si doresc si ravnesc si inima-mi amarasc...pe tine te iubesc,numai pe tine.
o
RăspundețiȘtergere:>