Universul ca un joc ( Bunica )

Bunica nu a fost o persoana rea,cel putin nu pentru el.Il incuraja sa alega numai ce doreste si niciodata sa nu se lase prada farmecelor lumii straine.De cand era o mogaldeata,ea l-a ajutat sa se ridice deasupra celor ca el,sa-I domine intr-un mod cunoscut numai de ea,el nu si-a dat insa seama niciodata.
- Bunico a venit Marius sa ne jucam,ne lasi sa ne jucam ?
- Desigur,a raspuns ea calm,sa nu va loviti si tine minte nu te increde nici in Marius bine ?
- Bine bunico,a raspuns el zambind si a iesit afara intr-o clipa
Bunica statea intinsa pe canapea si privea tavanul ingalbenit de vreme.Se gandea ca va veni vremea sa paraseasca aceasta lume si sa-l lase singur pe baiat,inca neexperimentat.
A oftat si s-a ridicat. A deschis cu miscari lente vechea biblioteca unde sotul ei obisnuia sa tina pe langa carti si cateva fotografii si vechea sa arma din razboi.
A luat cutia armei si a deschis-o.Caseta a scartait,pana si ea parea adormita de timp.Bunica a privit arma cateva secunde incercand sa inteleaga povestea ei si poate sa simta putin din ce a simtit sotul ei cand a tinut-o in mana.
In zadar insa.Obiectul era mort.Nu era vechi sau deteriorat,doar mort.A pus cutia la loc si a inchis biblioteca.
Peste cateva zile s-a imbolnavit grav si era nevoita sa stea la pat.Baiatul era ingrijorat si o intreba pe batrana ce avea.
- Sunt bine draga,a zis ea mangaindu-l pe obraz,sunt doar obosita
- De ce bunico,a intrebat el cu lacrimi in ochi,de ce nu te poti misca ?
- O sa pot stai linistit.Nu doresc sa iti faci griji din cauza mea.A mai venit astazi Marius ? a intrebat ea
- Nu ca nu l-a lasat mama lui,a zis el,zicea de ieri ca o doare burta si ca tatal lui striga la ea.Zicea ca s-a purtat urat cu ea.
- Lumea e rea,a zis ea oftand,niciodata nu se va schimba ritmul de viata.Tu trebuie sa fi tare si ajuti cat iti sta in puteri,intelegi tu ? Mi-ar fi rusine sa te vad ca oamenii aceia de la televizor.
- Nu o sa fiu asa bunico,iti promit,a zis el.
- Bine,a zambit ea,pot sa te rog ceva ? Du-te pana in bucatarie si uda-mi o carpa.
- Vin intr-o clipa bunico,poti sa numeri pana vin eu.
Baiatul a alergat pana in bucatarie,bucuros ca bunica avea nevoie de el.Insa la jumatatea drumului s-a oprit.Si-a lasat privirea in jos si a inceput sa planga incet.Poate era mic dar nu era prost.Stia ca ceva,orice,urma sa vina si sa-I zdruncine micul sau univers.Stia ca bunica era bolnava dar incerca sa ascunde faptul ca stie,sa joace un rol.
A gasit o carpa pe calorifer si a udat-o la robinetul ruginit.A alergat inapoi la bunica.
- Ce te-a retinut,a intrebat ea ridicand sprancenele,te-ai impiedicat cumva ?
- Da bunico,a mintit el,m-am impiedicat in sireturi.
- Dragule,a zis ea cu compasiune,iti multumesc pentru grija ta.
Baiatul o privea cu ochi tulburi,aproape izbucnind in plans.Stia ca ea reprezenta o mama pentru el si ca eventuala ei disparitie era inevitabila.
Urmatoarele zile au devenit mohorate,insa activitatea oamenilor nu era lipsita de tact.Bunica sa si-a recapatat din puteri si putea sta in picioare fara sa ameteasca.El o privea pe ascuns si se intreba cand va veni momentul acela decisiv.
Aseara inainte de culcare ea i-a povestit despre niste rude ale caror nume erau greoaie si neinteresante.Tot ce a retinut a fost ca ea va fi mereu acolo pentru el sa-l pazeasca de toate relele.Baiatul a zambit atunci si a inchis ochii avand inca multe semne de intrebare in minte.
In acea noapte inainte culcare,baiatul astepta ca de obicei pe bunica sa sa-I citeasca sau macar sa-I povesteasca despre ceva anume.Insa,ea nu dorea.Era galbena la fata si singurele cuvinte pe care I le-a spus au fost:
- Traieste-ti viata ca si cum ai muri peste o secunda.Nu te lua dupa morti,astfel vei ajunge ca ei,nici dupa trecut.Acum dormi copile si lasa-te dus in lumea ta departe de rautatile lor.
A adormit imediat.Dimineata insa bunica nu mai era.A disparut.Singurul indiciu al destinatiei sale a fost un bilet de pe bufetul din bucatarie unde bunica a scris un bilet in graba: “Nu ma cauta.Ei sunt de vina.Iarta-I dar stai departe de Ei!”
A rams acolo socat,ca si cum un fulger ar fi trecut prin trupul sau.A inceput sa planga zgomotos desi stia ca nimeni nu il auzea.Si-a zis in minte sa respecte tot ce i-a spus vreodata batrana,vorbele ei sa devina lege si amintirea ei sa o pastreze in asa fel incat sa dea impresia ca batrana era inca acolo.