miercuri, 25 februarie 2009

Gustul


Sunt unele zile cand vrei si poti altele cand nu poti si te doboara ceva.Uneori privesc cerul pe furis si ma gandesc ca ma priveste cineva si plange.Poate nu e asa dar as vrea cel putin.Ma gandesc ca totusi sunt si oameni care nu-i cunosc dar ei da. Cerul ma protejeaza de tot ce are mai rau lumea reala.Ma simt ingreunat de povara pe care mi-a fost data...de a rezista pana la un anumit moment.Dar rezistenta cu ce ? Lupti cu morile de vant,cu tine insuti si pana si cu cei care nu doresti.Nu sunt scarbit nici trist.Am imbratisat totul deoarece am inteles ca pentru a obtine un lucru mult dorit trebuie sa treci peste un milion de lucruri nedorite.
Poate delirez poate nu dar chiar si atunci cand cad simt o energie care ma ajuta sa ma ridic la loc.O motivatie goala care nu are nimic in afara de faptul ca exista.Ma doare pieptul,tin urletele in mine si ma gandesc "las ca trece"...dar nu trece si ma trezesc cu ieri in gat.Ieri azi maine whatever tot aia e.Unde e soarele,caldura ? Devin rece cu mine insumi,atat de rece incat par mort si sunt luat in gluma pentru asta.Mi-as dori sa se vada mai departe de frig,sa se vada cum sunt...dar nu pot nu stiu...e greu sa ma destainui deoarece destainuirea a prins viata si nu se lasa pacalita.E un instinct de auto-conservare care m-a ajutat sa trec peste momentele mai putin placute. Ma rog mereu...nu stiu de ce dar simt nevoie sa ma rog...revin la zilele vechi cand credeam ca e de ajuns credinta si atat.Cred...pur si simplu cred.
Dar nici credinta nu e de ajuns uneori.Nu se poate pur si simplu.
Mie atat de groaza de totul din jur incat traiesc in frica.Mie frica de orice pur si simplu de tot ce stiu ca are posibilitatea de a-mi face rau.Mie frica pana si de propria familie...cea mai mare temere a mea ? Tradarea. Mie frica de ea mai mult decat de Iad sau orice.Mie frica sa nu fiu tradat de cei la care tin asa ca incerc sa gandesc pozitiv si sa-mi zic "e doar o faza" sau "se mai intampla" si totul trece de la sine...dar cu ce pret ? Lacrimi si altele...nu ma pot destainui deoarece multi ar spune ca sunt doar un plangacios de 2 bani.La poporul asta la ce te poti astepta.TOti gandesc cu "eu" nu pun niciodata "noi" sau "a noastra" in fata.Un popor egoist la fel care doreste "schimbari" dar care nu se poate schimba deoarece nu se vrea cu adevarat.E o lene si o frica de schimbari de a adera la ceva moral.Exista un motiv pentru care urasc...nu inteleg omul.Poate sunt diferit dar atat de mult incat nu pot intelege proprii semeni ? De ce trebuie sa le zambesc ? Ce trebuie sa le arat ? Ca sunt prietenos ? HA! Prietenia e doar un cuvant in DEX.Cu toate acestea rezist

Un comentariu: