duminică, 1 martie 2009

Vise din pamant - I -



Gura scuipa serpi mici
Iritata,taiata ca de-un brici
Lasata-n jos spre iarba rece
Unde-a naturii lege creste
Si uneori uitam ca suntem noi
Si mainile privim,pline de zoi
Cand stim ce-ndreptam dar nu si de ce
Cand focul arde si isi petrece
Atunci ne stim stapani zelosi
Nu pierdem uitarea de mosi
De vremuri uitate si-nghitite
Ale lumii arcuri sarite
Vine si vremea,dar pleaca acum
N-are timp timp sa guste scrum
Pe-al prapastiei colt sade
Scuipand si ea cuvinte gravate

******************************************

Vine-o zi cand totul cade,se naruie sub noi
Cand pamantul insusi se scutura de goi
Cerul isi cade lacrimile grele
Aerul sfasie pungile-negrite in vene

Sumbrul toceste nervii de primavara
Veselia nu exista,a plecat,zboara
Privim un cer cu speranta-mpuscata
Nimic n-apare,o zare neagra stearpa

Mila cuprinde orice-nvelis purtator
O raza se arunca lenesa,piezisa
In tarana satula de viata
In marea uitata,a murit-un vestitor

******************************************

Un comentariu:

  1. o poezie de dragoste de ce nu incerci?ceva cu natura,iubita si o gurita dulce?

    RăspundețiȘtergere