vineri, 6 martie 2009

Patul taiat

Imi amintesc...candva prin clasa a 9-a am aflat de cartea Patul lui Procust dintr-o intamplare penibila.Am cautat-o prin multe locuri,ajungand in final la Biblioteca Judeteana.Am luat-o in mana cu miscari nesigure,ca miscarile unui om de stiinta si noua sa descoperire.
Am terminat-o in cateva zile,cateva zile traite in carte,in speranta si dezamagire,iubire si suferinta,multumire si dezamagire.In final,am ajuns sa ma identific destul de mult cu George Ladima.
Personajele sunt pozitionate in asa fel incat cititorul sa fie uimit,izbit adanc de actiune,de atitudinea personajelor si de sentimentele umane adanci.
Destinele ce capata o turnura morbida impietresc cititorul si Ii dau impresia unei realitati paralele.
Personajul,George Ladima,pe care m-a fascinat si inca ma fascineaza,desi a avut un sfarsit tragic.Ceea ce ma impresionat la el a fost spiritul de lupta,o vointa aproape neputincioasa de a continua pana la sfarsit si de a-si construi o viata asa cum numai un scriitor ar visa.Slabiciunea lui impresioneaza.Nu stiu de ce dar ma simt atras de un astfel de personaj.Probabil datorita ideei iubirii absolute,idee foarte prezenta in operele lui C.Petrescu (Jocul Ielelor).Ideea absolutista ce il consuma pe personaj,iubirea lui mistuitoare,framantarile sale,ideile sale...toate sunt ca niste lumini colorate intr-o noapte de Craciun.Este o opera ce merita citita,recitita si rascitita,ori de cate ori se poate.

Un comentariu:

  1. patul lui procust este printre cartile mele preferate:d.Iar eu n-am descoperit-o dintr-o intamplare penibila,ci doar intr-o zi frumoasa cu soare,in timp ce imi plimbam privirea printre cartile din biblioteca,gandindu-ma ce sa aleg.Si in nici un caz mainile nu mi-au fost nesigure.

    RăspundețiȘtergere