Da,inca o zi a trecut fara sa fac mare lucru.O zi obisnuita si stupida.Am dat teza la engleza si m-au enervat toti din clasa cu vorbaria lor.La istorie nu am de gand sa fac nimic uite asa de chichi.Am impresia ca devin un copilas cu replicile astea.Oricum nu as putea convinge pe nimeni cum sunt cu adevarat.Nici nu vreau,nici nu-mi pasa.
Mi-as dori ca intr-o buna zi sa fac precum a zis si Paul Eugen Banciu in cartea sa "Somonul Rosu", sa ma retrag in munti departe de tot ce reprezinta tehnologia si rautatea oamenilor.
In ultimul timp simt rautatea lor,e un miros gretos asemanator cadavrelor incinerate de napalm pe campul de lupta,egoismul lor,egocentrismul si replica cea mai frecvent prezenta in limbajul lor "ce destept sunt o sa ajung acolo o sa am un salariu de va sparg o sa am masini o sa fac tot ce am chef"...oricum pana acum ce au facut ? nu tot si-au facut de cap si tot ce au avut chef ?...oricum nu se va schimba nimic toti vor ramane la fel si vor critica modul de lucru.Tin minte vag o replica din filmul "Platoon",regizat de Oliver Stone,cand personajul principal,soldatul Taylor (Charlie Sheen),in timp ce sapa o groapa se gandea ca iadul reprezinta "imposibilitatea ratiunii"...inclin sa cred ca are dreptate.Toti isi fac de cap,se distreaza,calatoresc,beau,etc dar lumea nu s-a construit pe asta.Pana si marii scriitori romani ca Mircea Eliade sau Mihai Eminescu nu au stat de petreceri si porcarii mondene,ei au observat acest "iad al nestiintei".Voi incerca sa ma izolez de acesti oameni si sa conserv ce pot in mine fara a fi nevoie sa ascult replicile lor inspirate din reviste comice.
Astept sfarsitul scolii cu o nerabdare cronica...dar de fapt ce astept ? O vacanta care trece si ea...sunt confuz in privinta viitorului,dar in fine asa am fost mereu,viitorul e doar o prelungire a trecutului.
Vad oameni veseli pe strada,relaxati de parca nu au nicio grija...si din contra vad oameni cu ochii tristi privind pamantul si nicidecum in fata.Oare ce se afla in capul lor ? Nu m-ar interesa cei veseli dar cei tristi cu siguranta! As fi tentat sa vorbesc cu un barbat in varsta despre framantarile sale asa cum am facut mai demult.Tin minte ca asteptam pe Narcisa sa mergem la scoala dar pana sa ajunga la locul nostru de intalnire,m-am asezat pe o banca langa bloc.Peste 2 minute,un barbat mai in varsta s-a asezat langa mine si a inceput sa ma intrebe la ce liceu sunt.L-am privit adanc in ochi si am simtit ca sunt de o varsta cu dansul.Inca simt...inca tin minte privirea aceea trista si involburata precum apa marii.Era atat de bland si tremura incat trebuia sa ma abtin sa nu Ii ofer ceva sa nu mai tremure.Mi-a povestit de fiul sau care a invatat in acelasi liceu cu mine si care era plecat din tara.Toti pleaca pana la urma,doar ca prin moduri si locuri diferite.Dupa aceea a trebuit sa plec.L-am lasat pe banca dar l-am privit cu parere de rau.Unii oameni merita mila desi cei din jur sunt prea inghetati sa vada.
Poate nu imi pot controla emotiile prea bine si unii ar zice ca sunt slab...poate sunt...dar stiu un singur lucru...mai bine ajut un om in varsta decat o pipita proasta sau un manelar retardat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu