Simt cum un val se apropie si vad o lumina apocaliptica apropiindu-se de mine.Pana si un prost ar putea simti frica si confuzia din jurul meu care tasneste fara incetare.Nu...doar nu...nu renunt nu vreau si nu o voi face.Pentru ca lupt pentru viata nu pentru a distruge.
Frigul...ma acopera ca o patura a mortii,ca un val prin care stiu ca voi trai,dar numai sa respir.
Desi lumea piere,eu strang in mana parti din tine si imi vine sa le sarut...unde esti ? Te-ai ascuns...dar te vad.Nu vrei sa ajung dar alerg si imi rup picioarele.
Stiu ca esti tu,stiu pur si simplu,e totul atat de logic incat cerul se sparge.Vreau sa plecam departe de toti,sa lasam totul in urma celor care inghit suflete si sa ajungem in locul care ne e promis.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu