Avenge

Afara a venit furtuna din nou si tunetele imi bat in cap ca inima cand sunt panicat.
Ma gandeam si reflectam o buna bucata de timp...oare razbunarea este un motiv de a trai ? E o intrebare care ma macina de mult timp.Merita sa te razbuni ? Sa ucizi ? Sa simti gustul sangelui ?...atatea citate m-au facut sa ma intreb daca nu cumva e o pierdere de timp insa...am putut spune ca m-am razbunat si da poate am fost prost dar a meritat din plin.Am simtit ura curgand prin vene in timp ce ochii mi se aprindeau si sangele imi clocotea.
Vad un fulger pe ferastra cum taie pur si simplu vazduhul...si totusi cum ar putea careva sa-si traiasca viata in razbunare ? De unde resurse ? Mancare,odihna,nevoi fizice...si multe altele.As putea spune ca am admirat intotdeauna oamenii care au ca scop razbunarea,care isi traiesc viata doar sa ucida pe o anumita persoana care le-a facut rau.Prea multe pentru a fi enumerate...oamenii au pierdut insa rostul cuvintelor si ideilor.Toti au luat-o pe drumul banalitatii speriindu-se de calea insangerata.Si apare intrebarea ca ma bazaie si ma nelinisteste...oare pot sa ucid ? Oare pot sa rasucesc cutitul in cineva fara a simti compasiune ? Nu stiu...psihicul meu e destul de slab tocmai de aceea incerc sa-l intaresc creand scenarii,vise,ganduri cat mai oribile...pentru a intari toleranta in ceea ce priveste violenta si razbunarea.E un stil de viata murdar si nu cred ca ar mai putea fi cineva care sa-l accepte asa usor.E o cruce inchipuita in asa fel incat sa ataci tot ce te atinge.
Tin minte ca cineva a zis "daca vrei sa ma ucizi,uraste-ma,dispretuieste-ma,traieste viata la cel mai de jos nivel si ocoleste tot ce tine de ea"...banuiesc ca asta mi-a stat in gand ca un ghimpe si prinde ocazia sa iasa la suprafata.
Da,as putea trai asa,sa dispretuiesc sa urasc...am facut-o pana acum de ce nu as continua ? Recunosc insa,m-am lasat prea moale,am fost prea moale cu cei din jur doar din mila si din speranta ca se vor schimba.Nu stiu...asta e singura replica ce imi traverseaza mintea...nu stiu.Ma indrept spre un drum care se sfarseste undeva jos,in intunericul de nepatruns,intr-un loc care imi face sangele sa inghete.Nu vreau...nu doresc aceasta cale dar se pare ca de ales am prea putine.Mi-e frig,atat de frig incat pana si aerul din camera ingheata odata cu mine.
Am un deja-vu...acelasi sentiment acum mult timp in urma...inca aud pasii spargand linistea din parc in miez de noapte in timp ce respiratia sacadata crestea in ritm.Si ninsoarea,gheata,arsurile ce le simteam in maini...nu vreau acolo nici sa fiu taiat.Se pare ca trebuie sa ma alterez pentru a trai,trebuie sa inghit miezul si sa-l ingrop sub tone de sentimente si auto-compatimire.Urasc partea asta...vorba aceea