Acum ceva timp am zis ca mi-as dori sa ma uit peste ce are de oferit Facultatea de Geologie si Geofizica...nu prea m-am uitat din motive care le-am uitat.Insa cartea "Strigatul Pietrelor" de Hikaru Okuizumi a trezit in mine un interes pentru...pietre.Tipul din carte,Manase, are o pasiune mistuitoare pentru diferitele tipuri de roci care le aduna indiferent de imprejurari.Chiar si in timpul razboiului in timp ce se alatura unui grup de soldati japonezi imperiali,nu isi pierde pofta pentru rocile stralucitoare si misterioase.
Romanul se bazeaza pe sintagma "Pana si cea mai mica pietricica reprezinta o marturie despre istoria Universului".Fiul lui Manase prinde aceasta indeletnicire mai rapid decat tatal sau si chiar il depaseste prin entuziasm si vointa.
Insa amintirea grotei unde a petrecut o noapte in timpul razboiului alaturi de camarazii sai semi-morti il bantuie precum o crima."Grota aceea reprezinta iadul pe pamant pentru mine" a zis la un moment dat dupa multi ani in care amintirea grotei a devenit doar un cosmar.Din contra,grota reprezinta o gaura in timp,un loc unde personajul principal se metamorfozeaza intr-un vierme si desluseste umbrele trecutului.Pentru personaj,strigatul pietrelor reprezinta propriile temeri,peisajul intesat de cadavre despuiate si roase de muste.Reprezinta un cuget tinut langa suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu