M-am reapucat sa ascult Akira Yamaoka dupa multe timp in care l-am neglijat,spun cu rusine.Melodiile sale trezesc ce e adormit in mine...amestecuri de sentimente...tristete,melancolie,dor.
Ma simt prins intr-un vartej,adus in lumea oarba si muta in care el isi duce veacul.Sunt curios oare el ce simte cand compune aceste cantece ? Un individ care compune instrumentaluri cu un iz sinistru,psichedelic...imi este greu si sa scriu.Melodiile sale ma incetinesc ma drogheaza.Simt ca alunec intr-o lume a visului care nu o doresc nici celor mai aprigi dusmani ai mei.
Si cobor,aud voci tremurande cantandu-si amarul cu gandul la vremurile trecute.Fiecare instrument devine o parte iadul lor personal.
Nu mai pot acum...
u keep following the path i drew,no more
RăspundețiȘtergere