Aaa ador ploaia! Ador cum tunetele zdruncina linistea si fulgerele se reflecta in orice...ce pot fi mai frumosi decat norii negri inghitind speranta pamantului ? Oamenii multicolori dispar inghititi de intuneric,culorile din obraji le pier,totul piere.O amorteala imi cuprinde mainile in timp ce scriu.Urmeaza gatul...si coboara.Pieptul pulseaza o ultima oara si cu zvacniri violente isi pierde suflul.Tunetul acopera oftatul,fulgerul intra prin mine desi e la kilometri distanta.Imi place sa cred ca locul acesta nu e facut din otrava,ca fata nu e din foc iar stropii de afara sunt formati din apa...cel putin deocamdata.
Inghit in sec si ma privesc ca un spectator...moment de liniste suprema.Interiorul scartaie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu