miercuri, 5 august 2009

The Auschwitz Syndrome


HA! In postarea anterioara am vorbit despre George Sodini...insa ceva din "jurnalul" sau mi-a luat ideea de pe limba...sentimentul ca traiesti ca un robot,ca te trezesti,mananci,te duci la munca,te intorci acasa,mananci din nou,si te culci...ei bine acest "proces" poarta numele de sindromul Auschwitz.Din pacate,multi traiesc astfel.Am ajuns la concluzia ca exista 3 categorii de oameni: prima categorie sunt cei care sunt complet liberi,se distreaza,fac ce vor,se duc unde vor cand au chef,a doua categorie sunt cei de mijloc care traiesc cum pot,se bucura viata asa cum e,chiar daca nu le ofera cine stie ce,iar a treia categorie,cei care au senzatia ca sunt inchisi intr-o cusca,intr-un lagar mai bine zis,unde "gardienii" sunt stapanii iar prizonierii devin sclavi.Am cunoscut multi oameni care au pretins ca se simt asa,insa,nu toti au dovedit-o.Nu este nimic "grozav" sa te lauzi ca nu te lasa taticul la discoteca sau "cu baietii" la nu stiu ce meci,petrecere,bla bla bla,asa ca stop it.Izolarea face ca subiectul sa se simta inchis intr-o carcera invizibila.Desi merge,respira,mananca si vorbeste normal,intotdeauna se ascunde ceva in interior,undeva adanc este terenul de joaca al suferintei.Asa cum prizonierii din celebrul lagar se obisnuisera sa fie treziti cu pumni,picioare sau lovituri de bici,sa manance viermi si sa adoarma in propriile excremente,asa si subiectul simte o persecutie continua,senzatia ca este nedreptatit sau inselat,si cea mai dramatica parte,urletul intern.Orice persoana devine frustrata la un moment dat,insa nu isi poate scuipa of-ul asa simplu ( pai s-ar uita oameni crucis daca ar auzi delicatese ca "de ce eu" sau "du-te dracu" aruncate catre cer sau catre un omulet invizibil ).Acest "sindrom",ca tot l-a botezat nenea Sodini asa,este destul de real si uneori asemanat cu tanara si nelinistita schizofrenie sau psihoza.Veste buna! Poate fi tratat! Un prieten,un zambet afisat de persoana potrivita,sau o plimbare linistita in parc poate schimba starea de spirit a suferindului.
"You can buy a pill,but you can't buy a friend"

2 comentarii:

  1. banuiesc ca acestui "subiect" uman,nu ii este suficient un psiholog,ci o apropiere sufleteasca.dar ce te faci cand acesta te confunda cu acel invizibil?tu nu esti invizibil,e clar,nici subiectul nu e.tu nu reprezinti socuri electrice.tu ai putere mai mare decat mintea lui?

    RăspundețiȘtergere
  2. un an nou cu bine...:)
    la mine acest sindrom a durat foarte putin,am simtit ca ma mint si a fost ca o optiune:cum a venit,poate pleca.si asa a fost...nu am mai avut de-a face(ce face) cu el.acum parca din cand in cand simt situatia de mijloc,care ai descris-o scurt dar e combinata cu prima.prima e cea mai constanta si dominanta in fiinta mea.ea se prezinta ca o baza reala deschizatoare de drumuri.cea de mijloc observ ca e derminata de ceva din exterior si o rezistenta de-a mea.rezistenta mea pare dependenta de acel ceva din exterior.

    RăspundețiȘtergere