Padurea alba scanteia odata cu ochii eroului a caror lumina palea cu fiecare moment in timp ce era devorat de proprii sai caini.Zeita Diana nu iarta...
Azi am recitit "Jocul Ielelor" de Camil Petrescu.Pot sa spun ca ador aceasta opera fiind atras de ideea absolutului,gasind un "frate de arme" personajul principal.Tragedia lui Gelu Ruscanu de a alege intre adevarul absolut si eliberarea unui om inchis pe nedrept.
Ideile sunt principalele personaje ale operei,fiintele devenind animate fara puterea de a se impotrivi.In timp ce il vizita pe Boruga,minerul inchis pe nedrept,fiul sau Mihai a izbucnit intr-un plans isteric,disperat sa auda ca tatal sau va muri ori de foame ori de frig pana la Craciun.Gelu privea adanc in mintea sa,stia ca scrisoarea reprezenta nu numai un document promitator,ci o cheie spre afirmare,spre eliberarea dorintei sale nestapanite de a arata adevarul indiferent cine are de suferit.Sinuciderea sa este libertate,luciditatea devenind venin.O viata sfartecata datorita unei societati care nu refuza sa dispara.O drama a unui personaj condamnat pentru sacrificiul sau.In opera lui Camil Petrescu,curajul si onoarea sunt doar niste cuvinte murdare,injuraturi,jargon al oamenilor de rand,eroul traind acest lucru pe pielea sa.
Potrivit mitului, ielele sunt niste fecioare care apar, noaptea, in locuri singuratice, rotindu-se intr-o hora. Frumoase si crude, ielele se razbuna pe cel care le vede, schilodindu-1. in drama lui C.Petrescu, cel care „vede" ideile, omul indragostit de o anumita idee, este pedepsit ca si cand ar fi surprins jocul ielelor.
Penciulescu afirma la un moment dat "cine a vazut ideile a devenit neom,ce vrei ?"
Aceasta fraza ofera o imagine de ansamblu asupra viitorului personajului.Gelu Ruscanu se lasa influentat de idei,prin urmare de iele,care urmareau distrugerea lui.
Inca de la inceputul piesei,descrierea personajului principal ca avand trasaturi feminine si o aura melancolica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu