The Auschwitz Syndrome

HA! In postarea anterioara am vorbit despre George Sodini...insa ceva din "jurnalul" sau mi-a luat ideea de pe limba...sentimentul ca traiesti ca un robot,ca te trezesti,mananci,te duci la munca,te intorci acasa,mananci din nou,si te culci...ei bine acest "proces" poarta numele de sindromul Auschwitz.Din pacate,multi traiesc astfel.Am ajuns la concluzia ca exista 3 categorii de oameni: prima categorie sunt cei care sunt complet liberi,se distreaza,fac ce vor,se duc unde vor cand au chef,a doua categorie sunt cei de mijloc care traiesc cum pot,se bucura viata asa cum e,chiar daca nu le ofera cine stie ce,iar a treia categorie,cei care au senzatia ca sunt inchisi intr-o cusca,intr-un lagar mai bine zis,unde "gardienii" sunt stapanii iar prizonierii devin sclavi.Am cunoscut multi oameni care au pretins ca se simt asa,insa,nu toti au dovedit-o.Nu este nimic "grozav" sa te lauzi ca nu te lasa taticul la discoteca sau "cu baietii" la nu stiu ce meci,petrecere,bla bla bla,asa ca stop it.Izolarea face ca subiectul sa se simta inchis intr-o carcera invizibila.Desi merge,respira,mananca si vorbeste normal,intotdeauna se ascunde ceva in interior,undeva adanc este terenul de joaca al suferintei.Asa cum prizonierii din celebrul lagar se obisnuisera sa fie treziti cu pumni,picioare sau lovituri de bici,sa manance viermi si sa adoarma in propriile excremente,asa si subiectul simte o persecutie continua,senzatia ca este nedreptatit sau inselat,si cea mai dramatica parte,urletul intern.Orice persoana devine frustrata la un moment dat,insa nu isi poate scuipa of-ul asa simplu ( pai s-ar uita oameni crucis daca ar auzi delicatese ca "de ce eu" sau "du-te dracu" aruncate catre cer sau catre un omulet invizibil ).Acest "sindrom",ca tot l-a botezat nenea Sodini asa,este destul de real si uneori asemanat cu tanara si nelinistita schizofrenie sau psihoza.Veste buna! Poate fi tratat! Un prieten,un zambet afisat de persoana potrivita,sau o plimbare linistita in parc poate schimba starea de spirit a suferindului.
"You can buy a pill,but you can't buy a friend"

Descent into madness

Se pare ca vara e sezonul stirilor bune.Cazul lui George Sodini,care pe 4 august a ucis 3 oameni si a ranit inca 9 intr-o sala de forta,apoi s-a sinucis mi-a dat putin de gandit ( la fel ca Virginia High Tech,Columbine si altele ).
Insa ce e curios este ca a tinut un fel de jurnal sub forma de blog...apropo tipul spunea ca nimeni nu se uita pe blogul ( ceea ce m-a dus cu gandul la ceea ce a spus azi Narcisa ).Blogul e coborare in infern,in mintea unui om care nu a mai putut rezista singuratatii.In plus,ura fata mama si fratele sau il macina neincetat,in ciuda faptului ca,citez,"exercitiile fizice m-au ajutat sa scap de sentimentul de furie".Furie,singuratate,frustrare,dorinta,ura,oare acestea sunt ingredientele care transforma un om intr-un criminal ? Se considera un individ neinteles...un neadaptat social care cersea o prietena,un prieten oarecare.Un om care nu era alcoolic,nu era ciudat,nici urat,nici nici nici,era o PERSOANA,termen folosit din ce in ce mai putin in ziua de azi.Sincer,in timp ce jumatate din mine urla "bine le-a facut",cealalta jumatate inca se gandeste cu ce parte sa tina.Multi ar spune "era un ticnit,a ucis oameni nevinovati!".Mda bine,dar in ziua de azi se moare cu miile si lumea petrece pe ritmuri...orientale."PAI DA! Ce ne pasa noua ca mascariciul ala e singur ? Poate e emo! Hai sa radem!" HAHAHAHA...asta ar spune orice om normal care isi plateste taxele,mananca de la fast-food sau stiu eu de unde,si se duce la baie unde isi face treburile afisand un ranjet tamp.Insa omul acesta a trecut prin iad si inapoi,a infruntat demonii personali si a ucis temporar durerea in speranta ca ziua urmatoare i-ar fi oferit ceva mai bun.Insa toti vedem la fel nu ? Un tampit care a ucis 3 persoane nevinovate,fericite,cu vieti implinite.Mi se face rau ( cred ca de la porumb ).Insa,in timp ce restu prefera sa arunce cu tot ce le pica la mana in numele dansului eu as dori sa spun un sincer Odihneste-te in pace!
Pentru cei interesati de blogul lui adresa este aceasta:
http://abcnews.go.com/US/story?id=8258001&page=1

Sweetest Maleficia

Am un interes deosebit pentru oamenii care nu numai ca au creat,dar au avut si un apetit al distrugerii nestapanit.Ador pur si simplu sa vad distrugere in jur,prin distrugere omenirea a evoluat,iar prin creatie a continuat sa respire.Verbele a ucide,a distruge,a casapi,a rupe,a bate,etc,nu sunt doar simple cuvinte,iar cuvantul "ura" care si-a pierdut sensul deoarece oamenii au inventat "enervarea".La orice oamenii se enerveaza,nu mai exista "ura",doar prostii urasc...dar de la nasterea lumii pana acum ura a creat,si ce sentiment dulce pentru cei care stiu sa-l exploreze.In literatura,arta,muzica,toti au construit insa prin Antichitate si Epoca Medievala,oamenii si-au aratat puterea prin decadere.A decade inseamna a renaste,insa uneori renasterea nu este tocmai benefica.
Las filozofiile deoparte si trec la un personaj pe care il ador,si da e un ucigas in serie...ce simplu suna...a ucis si aaaa cam atat...CE SIMPLU?!?! dar nu e chiar asa...
"Împotriva lui Gilles de Rais s-au emis patruzeci şi şapte de capete de acuzare, derivând din trei categorii de erezii: mai întâi, „ abuz de privilegii clericale " (atacul împotriva lui Ferron); în al doilea rând, „ conjuraţie demonică "; iar în al treilea rând „ perversiuni sexuale " îndreptate împotriva copiilor."

Da,un adevarat om care a cunoscut pe langa miere,sulf pur.A gustat carne calda si putreda,un om pentru care o fiinta umana reprezenta doar un obiect,o fantezie pe doua picioare.Nu ma pot abtine sa nu ma gandesc,sa nu intru pentru cateva clipe in pielea sa,sa trec de tot ceea ce bate la ochi sa incerc sa aflu ce gandea...oare decaderea a facut din el un inger al mortii,sau a fost nebun...iarasi un termen "neinsemnat"...nebunia este puterea haosului,un catalizator pentru toate intrebarile la care nu au putut fi gasite raspunsuri decat prin incercari.Nu ma pot abtine sa nu-l ador pe acest om care in nebunia sa a gasit un refugiu.
Cineva mi-a marturisit ca nu intelege ce doresc sa zic prin "sentiment".Ei bine,tocmai acea persoana este periculoasa,a nu cunoaste propriile "euri" este o eroare in constructia naturii proprii.

"După o serie de sase şedinţe si după audierea a o sută zece martori, instanţa i-a supus pe Gilles de Rais şi pe servitorii lui la torturi, ca să obţină de la ei mărturisiri complete. Unul dintre servitori, Etienne Corillait, a declarat următoarele:

„... ca să-si practice actele de desfrâu cu băieţii si fetele menţionate, împotriva cursului naturii, el îşi lua mai întâi mădularul în mâna stângă sau dreaptă si şi-l freca, până când devenea erect si pulsând, apoi şi-1 plasa între picioarele băieţilor sau fetelor, fiind indiferent faţă de organul feminin natural, şi-si freca membrul viril pe pântecele numiţilor băieţi sau fete cu o excitare libidinoasă, până ce-si arunca sperma pe stomacurile lor... după ce avea un orgasm... avea o plăcere deosebită să observe cum sânt separate capetele copiilor de corpul lor. Uneori, le făcea o incizie în ceafă, pentru a-i face să moară încet, moment în care devenea foarte excitat şi, în timp ce ei sângerau de moarte, el se masturba uneori pe ei, iar alteori o făcea după ce muriseră si corpurile le erau încă fierbinţi..."

Informatii luate de pe:http://www.avoconsult.ro/crime-criminali-in-serie-cazuri-celebre-de-rais-gilles.html

Back for more

Ehe m-am intors! si nu,nu am urmat nici tratamente,nici sfaturi ori altele insa zilele trecute au fost...interesante.M-am impacat cu mine (cel putin o parte) insumi cat de cat dar inca simt un tremur interior.M-am intors exact ca pe vremuri...si acum tin minte cum veneam la scoala imbracat ca un boschetar si toti aveau ceva de comentat...vesnica intrebare...ce aveam atunci si nu mai am acum ? Riscul! Simtul riscului,ca fac ceva si nimeni nu are ce sa-mi faca...well a revenit! Si inca cum! Abia astept sa dau frau liber simtirilor...abia astept sa-mi zica cineva,oricine ceva,orice numai sa simt ca sunt doar un "boschetar nespalat",sa ma rastesc,sa amenint,sa bat...meeemoriiiies ( vorba pisicii ).
So cu ce sa incep ( vorba anarhistului ) OH I KNOW!!! Ce ar fi sa gasesc pe cineva care arata destul de om si sa ma joc putin...just like the good times! Numai ca acum nu mai e niciun Ionut pe care sa aperi de manelari,niciun Popicu pe care sa-ti faci joggingul de dimineata ,niciun Bazavan la care sa te duci in pauzele scolare si sa mananci branza (!?!) si sa bei Cola.Much better! No limits brother,just smoke your gun 'till it blows.
Oh si ce placere sa reascult Black Sabbath,Dio,Death,Blind Guardian si altele care pe vremuri m-au facut sa tremur de emotie.
Vorba maestrului "Take the water and wash your face with pain"...
Sincer,am ajuns sa ador radio Metronom! Ador tot ce facem acolo,ador totul,m-as muta acolo numai sa stiu ca raman,am ajuns addicted de atmosfera,de carisma celor din jur si mai ales de faptul ca pot sa aleg MUZICA MEA! Asa e manelarilor! Puteti sa-l lingeti la veverita pe guta si ceilalti strumfi ai vostri! Si ce daca cei de la Antract au fost prieteni cu adi de la ciorovarla in liceu...tot roacari raman dom'le vorba lui Paur.
In plus,amintirile ma imping ranjind unde vor ele,si acelea nu le pot ucide,nu poti ucide ce e deja in tine.Insa pot ucide ce e real si "ucigaltoaca" tot va avea un rol...rau sau...bun!? de ce nu ? We shall see

Orice lucru moare,dispare,se dezintegreaza si reapare...asa ca asta voi face si eu...voi muri putin si imi voi lasa ideile si gandurile sa umble libere prin minte fara a le afisa pe undeva...

Omul-zar din mine

Hazardul si haosul sunt distractive rau! Nu mi-am imaginat ca sa risti atat de mult poate fi atat de distractiv si revelator.Am pus optiunile acestea pe hartie si am aruncat zarul...
Fata 1: Sa scot capul pe geam si sa urlu "Satana va sodomizeaza nevestele" cat ma tin bojocii
Fata 2: Sa stau sa citesc toata seara
Fata 3: Sa o violez pe gagica mea
Fata 4: Sa merg acasa la gagica mea sa-i dau o floare si sa flirtez cu Vali (se stie el cine e)
Fata 5: Sa merg la Teti in camera si sa-i zic ca stiu ce are in dulap jos (it's a secret nobody has to know...)
Fata 6: Sa scriu un mail celor de la Europe Direct sa le spun ca sunt niste sataniste de doua parale si ca pana si lui nea Luci i-ar fi rusine sa violeze pe cele care se afla in conducere acolo si ca restu sunt niste pampalai obsedati de diplome
Destule chestii nu ? hmmm din pacate a iesi fata 2 :( data viitoare ma gandesc la unele mai indraznete...

Sindromul "Lloyd"

Voi descrie ceva care imi provoaca...sau mai bine zis imi provoca,un comfort psihic deosebit.
Imi amintesc acum un an,cand am venit din oras dupa ce m-am plimbat cu bunicul meu,aveam chef sa vizionez un film deosebit...am ales "The Shining" si as putea spune ca filmul acesta imi creeaza un comfort atat psihic cat si fizic sa zic asa.M-am asezat la calculator am pus dvd-ul si l-am lasat sa ruleze.Am ajuns in momentul in care Jack Nicholson intra in barul hotelului si se trezeste fata in fata cu un barman pe nume Lloyd...un personaj care desi poate a fost putin subestimat sa zic asa...as sublinia in primul rand tinuta sa rosie,gulerul sau aduce aminte cunoscatorilor de felul in care diavolul este parodiat in cultura americano-engleza: un tip inalt,bine facut,de varsta mijlocie,cu un zambet misterios pe fata si mai ales dotat cu un accent superb si politicos pe deasupra.Dialogul dintre cei doi este un calmant,un "painkiller" pentru desertul de singuratate din hotel.Dialogul doreste sa linisteasca spectatorul,aducand un mic comfort,o asigurare ca totul e bine si personajul acela a ramas de dragul muncii sale intr-o debara pentru a-si continua munca dupa plecarea tuturor desi este doar un fragment al nebuniei.Barmanul,il inveseleste pe domnul Torrance (Nicholson) desi nu spune mare lucru,insa accentul si privirea sa spun mai multe decat dialogul.
Comfortul meu (daca mai este careva acolo care este de acord sa ridice mana) sta in acest dialog si mai ales in personaj.Siguranta falsa din tonul ambilor schimba atmosfera tensionata...pana si domnul Torrance se destinde si isi varsa amarul in fata barmanului.Am analizat scena de multe ori si am avut acelasi sentiment.Un om care este dezgustat de familia sa bea un pahar de "bourbon on the rocks" fiind servit de un barman care are insusiri ce il arunca in randul personajelor de coloratura demonica.Chiar si pentru domnul Torrance el reprezinta un umar de plans.In infernul singuratati unde sotia si copilul sau se zbateau sa-si pastreze sanatatea mentala,domnul Torrance nu are griji! Bea,isi varsa amarul,iar spectatorul rasufla usurat ca nu a pus mana pe topor inca...unii asta asteapta dar asta e alta poveste.Stiu ca acest film a fost povestit,repovestit,analizat,parodiat,etc dar Lloyd este personajul meu preferat din tot filmul :)) calmul sau misterios ma face sa zic in gand "wow uite alta persoana!".Vorba lui Jack..."I like you Lloyd!"